Jurnale de călătorie, fotografii şi impresii din aventurile noastre.
Suntem Dana, Csaba şi Alex, pasionaţi de locuri şi oameni noi! Ne reîntoarcem la blog-ul nostru după ani de pauză... Am relansat acest site cu adresa www.csabisidana.com

luni, septembrie 05, 2011

Walberswick-Southwold-Aldeburgh-Snape, coasta Marii Nordului

2-4 Septembrie 2011

3 zile pe litoral...
Ne reintoarcem cu drag la Walberswick, dupa 4 ani (ultima data am fost aici in octombrie 2007?), un sat linistit pe malul Marii Nordului, peste rau de vesrita statiune Southwold. Stam intr-un "cottage" tipic englezesc, probabil veche casuta pescareasca.
Am nimerit un weekend cu vreme calduroasa, destul de atipic pentru inceput de septembrie, cu temperaturi de peste 25 grade.

Prima plimbare am facut-o cu Alex, dupa ora 8 seara, pana pe faleza cu nisip- nu e el obisnuit cu plimbari nocturne mai ales pe malul marii unde zgomotul valurilor poate fi infricosator pentru un copilas de 15 luni

Somn binemeritat pentru toti si o noua zi cu soare! Dimineata lenesa, o iesire pe malul raului Blythe- care desparte Walberswick de Southwold- inainte de somnicul de amiaza... Si cateva poze...




Pregatim bicicletele si dupa masa juniorului pornim spre Southwold, un traseu interesant pe traseul fostei cai ferate care traverseaza mlastini, pasuni, poldere si tufarisuri precum si un pod peste rau. Traseul are aproximativ 6 km, iar la momentul trecerii podului, apele sarate ale marii formau un torent infricosator care urcau in amonte impinse de puterea fluxului. 10 minute de la pod si te afli in centrul acestui mic oras-statiune, foarte renumit si iubit in randurile clasei mijlocii britanice...un orasel civilizat, linistit, cu o faleza decorata de casute de plaja bine intretinute si multicolore, o localitate plina de pravalii traditionale, independente si originale, un pier fara distractii si chich-uri ieftine, atat de comune pe litoralul britanic. Nisipul fin si orientarea plajei spre est contribuie la atractivitatea statiunii. Southwold era neasteptat de aglomerat azi, comparativ cu ultima noastra vizita...

Un copil care sta pe o sa minuscula pe cadrul bicicletei si cu mainile de ghidon, fara casca de protectie va atrage intotdeauna privirile oamenilor, Alex al nostru a provocat numeroase zambete si capete intoarse...
O vizita la brutarie pe High Street, apoi un traseu familiar spre Pier si plaja. Pranzul este cinstituit de nelipsitul si deliciosul peste cu cartofi prajiti, Dana sustine ca e cel mai bun Cod de pe teritoriul britanic. Coboram pe plaja si mai facem un sir de poze. Sunt multi copii si adulti care inoata in apa rece a Marii Nordului, cred ca e rutina tipica cu expunerea graduala a corpului la valurile agitate ale marii.


Urcam apoi spre Green-ul statiunii care e de fapt o zona deschisa, inierbata inconjurata de cladiri, o zona care este a fost creata traditional in urma unui incendiu devastator pentru a proteja oameni si bunuri, astazi un parc deschis ideal pentru picnicuri. Spre faleza Gun Hill este una din atractiile statiunii, tunuri aliniate indreptate inspre mare parca protejeaza inca tarmurile in fata unor dusmani inexistenti. Aerul de toamna incepe sa se simta atunci cand soarele se ascunde dupa nori, briza te face sa regreti ca ai indraznit sa porti pantaloni scurti a treia oara vara asta...

Joaca pe plaja si degustari de pietre si nisip, lumina minunata pentru fotografii.

Intoarcere pe acelasi traseu, in racoarea serii, ce excursie minunata!


Duminica, 4 septembrie 2011

O dimineata lenesa din nou, mic dejun englezesc si somnic de dimineata, impachetari si un pic de campionate mondiale de atletism la tv.

Plecam la 1 spre Aldeburgh cu o scurta oprire la biserica din Walberswick.




Drumuri de tara pana la Aldeburgh, parcam masina intr-un capat al statiunii apoi facem o plimbare pana in capatul celalalt de-a lungul falezei, cu doua statii pentru inghetata.

Nu este surprinzator ca a treia zi trebuia sa ploua, picurii reci ne alunga spre masina.

Ploaia ne tine pana la Snape, facem un tur al The Snape Maltings, fost depozit de orz, pe malul raului Alde. E un complex de cladiri dezvoltat in secolul al XIX-lea pentru obtinerea maltului din orz si transportul produselor spre Londra, Olanda si alte parti ale Europei. Azi este un complex comercial, artistic traditional cu un targ saptamanal, studiouri si sala de concerte., restaurante si trasee pentru plimbari pe malul raului.

Am luat masa la Plough and Sail, Dana a fost curajoasa si a incercat salata de crab...


Apoi o plimbare prin imprejurimi pentru cateva poze si pentru a mai arde din energia juniorului...
Drum spre intuneric, o ora pana acasa.



Vezi si harta excursiei aici!

vineri, martie 13, 2009

Nightwish 11 martie 2009


Londra, Brixton Academy

La intrare o coada ce inconjura de doua ori intreaga zona ce cuprinde si sala de concerte, peste 5000 fani.

Concertul incepe cu Indica, o trupa din Finlanda, apoi Pain din Suedia iar la 9 intra pe scena Nightwish. Este primul concert din turneul Dark Passion Play 2009 Deja Vu in Europa. Este singurul in UK, Dark Passion Play a mai fost in Londra in primavara anului trecut, se pare ca si atunci a avut sali pline.


Concertul a durat aproximativ o ora jumate, au cantat urmatoarele piese:

01. 7 Days To The Wolves
02. Dead To The World
03. The Siren
04. Amaranth
05. Romanticide
06. Dead Boy's Poem / Walking In The Air
07. Sahara
08. Nemo
09. The Islander
10. The Poet And The Pendulum
11. Dark Chest Of Wonders
12. The Escapist

Encore:

13. Ghost Love Score
14. Wish I Had An Angel

Efectele pirotehnice si luminoase au fost super, sunetul exceptional si ce mai, s-au descurcat foarte bine live! Mai ales Anette, noua solista. Atat piesele noi cat si cele vechi au sunat bine!

Aici e un clip din concert cu Ghost love score, una din preferatele mele



No si bineinteles preferata Danei, Wish I had an angel

miercuri, octombrie 22, 2008

Zile de neuitat la ROMA


Ne intoarcem in Italia, toamna de data asta, vara tarzie la Roma-Cetatea Eterna...

Trei zile de vis intr-un oras vibrant, romantic , haotic , minunat....

Albumul foto este publicat deja pe Flickr,click aici pentru a-l rasfoi. Am numit aproape fiecare poza, vezi deci descrierea fotografiilor pentru a intelege ceea ce reprezinta. Am grupat albumul pe cele trei zile.

Ziua 1- Roma Antica: Colosseum, Forumul Roman, Piata lui Traian, Columna lui Traian si punctele de belvedere- dealul Palatin si colina Capitoliului


Ziua a 2-a : Vaticanul, Piata si Catedrala Sf Petru, bisericile, Panteonul seara, Via del Corso, plimbare de seara printre strazile orasului vechi si Fantana Trevi.

Ziua a 3-a: cum sa fii cetatean al Romei- plimbare spre San Giovanni di Laterano, Santa Maria Maggiore, pe malul Tibrului, Panteonul si renumitele Piete Navona, Campo dei fiori, Piazza Rotonda, Piazza di Spagna, Piazza Venezia si nu in ultimul rand strazile inguste ale vechiului ghetou evreiesc din Trastevere....

joi, iulie 10, 2008

Romania!









24 iunie 2008 Albumul foto Romania 2008 pe Flickr!

Zburam spre tara, via Bergamo, Italia. Fierbinteala din Italia ne socheaza si asta e doar un antrenament pentru ce va urma in Targu Mures.
Aterizarea de la Cluj nu a trecut fara peripetii, ne rotim in opturi gigantice deasupra dealurilor Clujului pana se imprastie de deasupra aeroportului. Si apoi reintalnirea cu parintii!

Trecem din nou peste dealurile Campiei Transilvaniei spre Reghin. Ne-am intors o suta de ani in timp intr-un interval de cateva ore. Sate parasite-aparent, campuri abandonate, batrani ratacind prin satele astea ascunse de lumea larga.
Ajungem In Targu Mures pe o ploaie marunta.
Zilele petrecute la Mures ma obosesc-aglomeratie, canicula, probleme, stomatolog etc. Scapam spre Toplita si Deda, apoi facem o excursie spre Ciuc pentru a vizita rude si rezolva probleme administrative.







Trecem si pe la Biserica din Sumuleu, un vestit centru de pelerinaj.























2 Iulie 2008- Facem pregatiri pentru Fagaras.




Pregatim masina, echipamentul de camping, incaltamintea si imbracamintea de munte, facem cumparaturi si scapam cu greu de canicula din Targu Mures spre Sighisoara , Agnita si peste colinele pustii ale Podisului Transilvaniei spre valea Oltului la Voila. Surpriza este frumusetea satelor sasesti traditionale cu biserici fortificate si constructii specifice.




Agnita, oras ratacit printre coline, pe un drum judetean parasit este un vechi centru agroindustrial, un vechi centru mestesugaresc populat de sasi. Azi-doar centrul vechi si biserica fortificata mai mentine aspectul medieval.















O alta surpriza- satul Cincsor, comuna Voila. Aici se mentine una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate sasesti din Ardeal- sasii au disparut- fie au emigrat fie au imbatranit si s-au stins- azi doar 3 enoriasi octogenari mai participa la slujbe. Biserica nu mai e folosita si e intr-o stare avansata de degradare. Am urcat intr-un turn bastion sa fotografiez biserica de sus. Treptele vechi din lemn au putrezit-probabil constructiile mai au o sansa : acoperisurile au fost reinnoite in ultimii ani iar acum se strang fonduri pentru restaurarea acestor monumente.















Ajungem pe DN1 spre Sibiu si dupa aproximativ 30 de minute DN17 a Transfagarasanul se desprinde spre stanga...







Muntii se contureaza la orizont de indata ce ne apropiem. Strabatem piemontul aproape plat, apoi incepem urcarea pe serpentine relativ domoale. Trecem prin paduri dese de foioase apoi amestec apoi conifere. Ajungem repede la Balea Cascada- am tras tare ca sa ajungem inainte de lasarea intunericului- circulatia pe Transfagarasan e inchisa pe timpul noptii... De la Balea Cascada (aprox. 1300m alt) drumul urca pe versanti, abrupt, pe serpentine dese spre limita padurii de unde se poate vedea panoramic circul glaciar Balea. Spectaculos!



Oprim des pentru poze. De aici, de la 1850 m se vede clar terminalul telecabinei de la Balea Lac si serpentinele abrupte de pe ultimul sector. Apar si petele de zapada pe langa sosea. Soseaua este intretinuta foarte bine, este intr-o conditie exemplara. Ajungem la Balea Lac dupa 6 seara. Buticuri si santiere. Tarabe si aglomeratie. Parcam langa sosea si pornim sa exploram. Imi readuc aminte imaginile de prin anii de liceu 1994(oare?) cand am urcat ultima data si am petrecut


cateva zile cazati la cabana Balea Lac. Desigur, de atunci cabana a ars, a fost reconstruita si zona s-a mai dughenizat.



Ne retragem pe versant, sub cabana Salvamont si campam. Temperatura scade rapid. Ceai, plimbare iar apoi somn.














3 Iulie 2008 CREASTA
Rasarit spectaculos, cum te astepti dealtfel vara la peste 2000 m altitudine... Mic dejun rapid, impachetam cortul, lasam lucrurile la masina si atacam versantul spre saua Caprei.
Traseul e abrupt, ne ia 40 minute pana in sa, o privire inapoi spre caldarea Balei si panglica transfagarasana. De aici un nou orizont spre creasta de Est a Fagarasilor. Caprele negre pasc linistite aici, suntem primii turisti dimineata asta, e liniste inca. Scot teleobiectivul si fotografiez.

Coboram langa Lacul Capra, apar aici primele pete mai semnificative de zapada. Trecem pe langa Monumentul Alpinistilor si intalnim aici traseul banda rosie care urmareste creasta est-vest pe lantul Fagarasilor. Pornim spre est, coboram spre caldarea Fundul Caprei si trversam portini dificile pe zapada. Problema e ca fiind primii drumeti aztazi, trebuie sa batem cararea si pe alocuri poteca dispare sub limbi abrupte de zapada. Panta ajunge pe alocuri la 45 grade. Zapada de aici este de fapt acumularea de avalanse peste avalanse din timpul iernii si care, din cauza grosimii mari(pe alocuri peste 6 m) ajunge sa se topeasca poate doar spre sfarsitul iernii.

Traseul urca si coboara sustinut , media altitudinilor este undeva la 2200m. Coboram in zone in care creasta ar fi prea expusa, urcam in zone in care traversam culmi de pe un versant pe altul. Intalnim turisti rar, majoritatea sunt straini. Oare noi am uitat de muntii astia minunati?
Sau suntem prea obositi alergand dupa averi si ne e greu poate sa parasim comfortul masinii?

Imi imaginez ca muntii astia aratau la fel de salbatici mii de ani in urma, potecile astea erau folosite de milenii de oameni care nu aveau telefoane mobile, goretex-uri si gps-uri... Si i-au supravietuit.

Esti expus aici la vant, ploi, avalanse, furtuni. Nu ai prea multe variante- adaposturile sunt putine si prin vai, variantele de coborare nu sunt in abundenta, practic esti la mila naturii.
Tocmai asta pare sa fie esenta Fagarasilor si a altor munti salbatici din lume...
Luam pranzul pe la 12.30 la un punct de belvedere-soarele arde, semn de ploaie...
Trec valuri peste valuri de nori si ceata, departe apar nori de furtuna. Moldoveanu este acoperit de o caciula de cumulonimbusi.
Partea interesanta e ca habar n-avem cat mai avem de mers pana la Cabana Podragu. Trecem de zona spectaculoasa de la Fereastra Zmeilor si "Trei pasi de moarte" unde cablori de otel si lanturi te "tin" pe creasta. Practic creasta dintre Ardeal si Tara Romaneasca se ingusteaza aici teribil si poteca marcheaza limita dintre hauri atat in stanga cat si in dreapta. Cred ca a fost portiunea preferata a Danei, nestiind inca faptul ca de aici mai avem cel putin 4 sei de traversat...


Traseul se prezinta suportabil iar vremea se inchide. Dupa amiaza norii se strang si acopera creasta, traversam pe alocuri portiuni cu ceata(practic suntem in nori) si prindem cateva rafale puternice. Tragem ponchourile peste noi si speram ca saua Podragu sa fie urmatoarea. greu era sa ne inchipuim ca avem inca mult de mers! Orientarea este extrem de dificila datorita vizibilitatii reduse. Vantul se inteteste si valuri de nori traverseaza zidul Alpilor Transilvaniei.
La ora 14 ajungem in saua Podragu-in sfarsit. Se ridica putin norii si vedem destinatia-cabana Podragu. Pare aproape- un alt semn ca ploaia e aproape. Intr-adevar nori negri apar la orizont dinspre caldarea Podragu. In cateva minute vantul si rafalele de picaturi ne uda pana la piele, ponchourile devin inutile, ne straduim sa gasim poteca si marcajele si sa inaintam spre cabana. Vizibilitatea e sub 10 m si suntem uzi complet, ne ia o ora si ceva sa ajungem la cabana. Nu suntem singurii prinsi de ploaie, cabana e rece si neprimitoare, se rezugraveste... La apa ai acces doa afara, la izvor, baile sunt sub lacat, toaletele se pot gasi usor dupa miros, sala de mese e inunecoasa. platim cei 40 lei pe noapte de persoana apoi ne instalam in dormitorul aglomerat si urat mirositor(miros de transpiratie, ciorapi, picioare nespalate, haine ude etc.) Bem un ceai fierbinte si o supa de cartofi apoi somn... Ma trezeste o sete cumplita pe la vreo 8 seara. Caut izvorul cu disperare... suntem epuizati.

8 dimineata, ceata incepe sa se ridice. O zi promitatoare. Vantul in schimb bate in rafale, decidem sa urmam varianta care evita creasta, banda albastra. dupa ce mancam ceva, impachetam , ne incaltam cu bocancii uzi si incepem urcusul.
varianta aceasta presupune traversarea a cel putin sase creste si circuri glaciare. S-a dovedit a fi o decizie foarte buna, efortul ne-a fost rasplatit din plin de peisaje superbe si de natura neatinsa a crestelor alpine.

Vezi aici pozele din Muntii Fagaras!










VA URMA...

luni, iunie 23, 2008

O drumetie spre Wissington


22 Iunie- cateva zile pana la plecare spre tara....

Iesim - e o zi de duminica din nou- si e vreme buna. Vreau sa fotografiez si in perioada asta e o criza de subiecte si culori interesante. Coboram spre valea raului Stour prin lanuri perfecte de grau...Vezi albumul foto aici!






Fotografiez biserica de lemn din Wiston-un cer foarte spectaculos azi!